in vis

– stii, in mintea mea, am facut deja dragoste cu tine.

– serios? si cum a fost?

– am avut si partide mai bune..

– nu-i asa? si eu am zis la fel

world upside down – aventuri in drum spre birou

la metrou,un barbat inalt,uscativ,care miroase a bautura si nesomn,umple statia aproape goala vorbind tare cu calatorii care il ignora. Vb cu mine desi privesc telefonul si ascult muzica.azi car dupa mine o punga mare de hartie plina cu cutii si materiale de reciclat. probabil ca i se pare ca am mai mare nevoie de ajutorul lui decat oricine altcineva in momentul ala. se apropie,scoate portofelul,cauta,scoate 10 lei si mi’i intinde.intreb “de ce” desi cred ca privirea’mi’e suficient de expresiva si fara vorbe.”ai nevoie”,”pentru tine sa..” si,pt ca eu refuz sa’i iau,ii pune in punga,intre o cutie si punga,fixandu’i sa nu’i ia vantul. 
raman blocata,intreb de ce,ii spun sa’i ia,”cred ca ai mai multa nevoie de ei ca mine”,sa pun mana? murdar asta imi vine in minte, privesc ecranul telefonului si ma gandesc ca e ii dau de pomana. “Samariteanul” balmajeste aceleasi cuvinte cu altele pline de manie in timp ce se leagana si se indeparteaza,fara coerenta. mie inca nu’mi vine sa cred -ce film e asta?, privesc banii, sunt chiar acolo, pe bune, the world is upside down, un cersetor ofera bani de pomana. se aseaza pe scaune 10 pasi mai departe, vb cu cei de pe peronul celalalt, casca din urechea dreapta ma impiedica sa aud ce spune, ce dracu fac? ii dau. dar nu vreau sa pun mana, si-apoi il provoc. cacat! de pomana, e clar. vine din nou. ok, ii dau. ridic hartia din punga, i-o intind, deschide portofelul din nou – wtf??? – va rog sa ii luati, lasa – zice – adauga ceva, nu il aud, nu il inteleg, nu stiu ce naiba mai vrea. in portofel zaresc 2 hartii de 1 milion (asta are mai multi bani ca mine, pe bune!), il poftesc din nou sa-si ia banii, ii pun pe marginea scarilor rulante si ii spun ca ii las acolo, se agita, vine metroul, ce bine!, scap, ridic punga, ultimele cuvinte coerente pe care le aud sunt “ia milionul asta, ia milionul asta si du-te si schimba-i”. atata imi trebuie, ETE NA rasuna tare in timp ce urc in metrou gandindu-ma ca daca vine dupa mine, se va isca o scena de vor avea si altii statusuri de “in drum spre munca”. incepe si urla, ramane afara, striga la mine, aud cateva cuvinte, nu sunt de bine, evident, urla in continuu si dupa usile inchise, plimbandu-se ca un animal in cusca la marginea peronului.