UN Visator

Da-mi o stradă goală, pe ninsoare şi lasă-mă să visez. Da-mi o bandă goală pe şosea şi vânt prin păr şi ţi-o voi umple cu fluturi. Dă-mi soare şi-ţi voi umple ziua de culoare. Lasă-mi nisipul şi marea printre degete să se prelingă, lasă muzica să-mi curgă prin suflet şi vene, umerii şi sânii să mi-i alinte, lasă-mi focul de tabără aproape şi îţi voi cânta în noapte. Lasă-mi podeaua de lemn la-ndemână şi în semi-întuneric mă voi transforma în balerină.

Asta sunt eu… o visătoare, o naivă, o fiinţă pentru care frumosul este mereu şi pretutindeni,

o fiinţă pe care uneori o va impresiona pân’ la lacrimi o ninsoare

dacă muzica potrivită în urechi o are,

o fată ce scrie ce-n minte îi creşte

chiar dacă uneori pare prosteşte,

o naivă cu o dulce sinceritate

şi un grad mare de impresionabilitate.

Pot fi exagerată, se poate,

ţânţarul armăsar să-l fac peste noapte,

sau poate prea dramatică,

cu lacrimi să umplu paginile toate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s