Category Archives: poezii

words from the inner mother – writing meditation

I want to tell you something about life
About the dreams you hold inside
About the ups and downs, about the age and theft of
Years.
Of dreams went broke and left behind.
I want to tell you all…and something nice.
To sing a song along with it
That you can buy on isle 5.
I want to tell you all there is
Of love and hope, of hope and dreams
Of reaching out and going deep
Of holding your hand out into the cold hoping it would catch a drop.
I want to tell you something nice
of birds and songs that come alive
Only when you smile
Of songs that turn you into birds
With wings and `wanna play’s` into their eyes
With feathers of gold.
I want to tell you something more
Don’t give up on your dreams and go
Cause you don’t need to say it more
But the look in your eyes when you think of it – no matter that “it“ is – is incredible and luminous
I want for you to know it all
to tell you all and hold you long
To keep you all
Safe and confident, to do it all
To not take blame or shame along.
I want to keep you safe and warm
So you can dream
and hatch your hopes
to grow your wings
as strong as a bow
(that’s funny, cause bowing doesn’t come with wings)
and clear as fog.
I want to hold you space so close
but yet so loose and form your sacred place to grow
I want to tell you something more
Your dreams, your hopes, your love for songs
Is there, still warm, just waiting for a note to go
Across the sun, the yard, the sea
Across the Opera of Me.
I want to tell you this and more
I love your song and love you more
So go my child. Be brave and play
Play with your voice
And go away.
Don’t worry cause you’ll let me go
I’ll be here still, holding it all,
I’ll love you more than you can know
And happily keep shining on
For you, for me, for all of us
For all that needs to come on out

2416_colibri

What i really need you to know is this
There is no right or wrong
No yes or no
There’s only this… this moment here
This second when you’re breathing in.
And even this, right now, is gone
So what i really need to know…
Just go, don’t need to know it all
Just fall and go
Go up the hill and down the road
Rise up from bed and try again
And go where you never thought you might go

Still there, deep inside

Still there
Like a ghost created by my mind
Still there
Like a creature brought from another life.

You’re still there,
Although it’s been so long,
So deep in my thoughts
My dreams and my hopes.

You’re still there,
My God, I wish you were not,
It’s been years, 4 in a row,
Since we chose different paths.

But you’re still
Like the pictures I see
Still there like a rock
Who’s dragging me deep.
And I cling onto you
And I ask myself why
‘cause I know no good sense
That you’re still in my mind.

Talk to me – from ElephantJournal.com

Talk to me

Like you mean it
Arms divide
Dive in
To that urge
To scream
Sobs drenched with thoughts
Tell me the things
You deny
Because you fear
It’ll go unresolved
So you hide
Inside
But don’t,

Let me know you
In that way
This way
When your heart sighs
Relieved
Here I am
Ready
To listen
Trust me
Intimacy bleeds the freedom
That stains
Love is released
When we stop being afraid
Scratch that,
When we are scared the most
Shaken to the core
But we have to,
Have to
Burst forth
Not a moment before
After, oh sweet after
It’s worth it,
To crack
Open wide

Let me inside
Our hearts become friends
Our souls intertwine
This is the purpose of the human—
Divine while confined
If we can let go of control
Then we will know
This love, it’s free
Then once we do,
So are we.

poem found on ElephantJournal.com – i felt each word of it as it was my own

căutare

Ma cauti pe mine?
Ma caut in tine,
ma pierd in privire
ca o despartire.

Vad scene nescrise
Şi-aud glasuri triste
Sunt vocile mele
Vorbind intre ele.
Nu tac, nu stau locului
Neliniştite, ca petalele focului
Ard totul în mine
De-i gând sau privire.

Sunt suflete goale
Ca trestii uşoare
De mijloc curbate
Un arc peste toate
Emoţiile, fluturii şi visele toate
Ce cresc, răspândesc
Arome aduse
din vremuri nespuse.
Sunt vise răpuse…

cuvinte

cuvinte nebune
răsună străbune
cuvinte uitate
născute din noapte.
Sunt şoapte.

Sunt umbrele fine
ca roi de albine
Sunt umbrele nopţii
Furiş, precum hoţii,
Intrate.

Sunt urme
Lăsate de acte uitate;
Sunt plânsete, gesturi
Nespuse în versuri.
Sunt istorii apuse
şi lacrimi răpuse
Ce reînvie agale,
Şi sar în picioare
La gesturi mărunte
şi doruri cărunte
de-atâta aşteptare,
nevoie şi stare
de nerăbdare.

Sunt umbre pătrunse
de rime apuse
Pierdute în noapte
În pagini şi şoapte.

portret

Avocat de cozi de peşte
Ce şade-n peşteri rupestre
‘n tribunale-şi face veacul
De l-a pomenit Feleacul.

Aşa-l cunoscuse lumea
Îl vorbea de-o durea gura
De-l vedeai, nu dai un ban,
Pe sfrijitul de golan

Lasă

Lasă-mă să zbor
uşor
În bătăi de aripi
să mor,
Ca ploaia să cad dintre nori
Şi liberă ca raza să mă strecor

Prin crăpături de uşi şi pereţi
Prin hăţişuri de dureri verzi.
Pe gene uşor să te-alint;
Lasă-mă-n braţe să te simt
Ca pe un copil uitat de părinţi.

Şi-apoi lasă-mă-n noapte să plec
Printre vârste uitate să trec.

Lasă-mă şi uită-mă apoi
Să plec, căci nu sunt ca voi
Lasă, tu nu vei ştii că am fost
Iar eu îmi voi aminti fără rost
De zile şi ani, ce-n şir se petrec
De răul şi binele ce mereu se întrec

Done while listening to this:

demons inside

Demons come alive
All over from inside
They crawl up in my mind
And start to feel alive
A shadow under bed
A devil as a shoulder pad
Unanswered questions in my head
“You’ll miss a lot not going out”
“you’re pretty tired all the time”
“He doesn’t have you on his mind”
They rise, they raise their voices too
Making sure they get through
They ride my soul, my heart, my mind,
Like a dark surrounding night.
And I give in, I crawl inside
The blanket and I start to cry
Cry all my tears, my thoughts, my dreams
Cry everything i haven’t been
Cry all the pain, the hurt, th’unknown
Cry until I turn to snow.

Singuratate naiva

la piața de suflete

o poezie superba de la Iv, cel intuitiv 🙂 pe care am simtit-o ca o oglinda si nu m-am putut abtine sa nu o republic, mai mult pentru a-mi fi usor pe viitor sa o gasesc

am siiingurătate, luați vă rog
c-o dau ieftin – pe un zâmbet șăgalnic
și o senzație de deja-vu,
hai c-o dau pe două-trei ieșiri cu bicla,
până ne dăm seama ca nu ne potrivim
sau pe un weekend în vamă;
ia uitați ce singurătate mare și voinică am,
ca un ficat de alcoolic, ia uite cum
se zbate când o atingi de alt suflet
hai că e vie,
hai că știe să scrie
dacă-i dai creion și hârtie
poftiți la singurăăăătaaateee,
știe să coboare la fel de bine
pe ambele părți ale patului,
udă florile, gătește, repară clanțe
tricotează unu’ pe față, unu’ pe dos la speranțe.
haideți la singurătaaaate, vă rog,
luați că e ultima
doar pe asta o mai am, să plec și io acasă.

poezie

„Mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte, nu mă”

Numără florile numai din privire,
petale mărunte-n miros de zambile
le numără-ntruna, cu soţ, fără soţ,
până aproape le-nvaţă pe de rost.
Numără tare, cu voce subţire,
de parcă le strigă în faţă să vină.
Le numără-ntruna, pare fără rost
Ca pe-un descântec învăţat prost.
De-o-ntrebi de ce-o face nu ştie a-ţi spune
Dar numără-ntruna ca o rugăciune.
Nu are un nume, o faţă,’o poveste,
Alături să pună, să-l roage să-i pese.
Nu are de ce, are numai 8
Ani mici, fericiţi, trăiţi frumos.
„Iubirea-i o joacă”, îi spune o mâţă,
„Iubirea e pacoste”, aude după uşă.
„Iubirea” e un cuvânt tare ciudat
ce sperie lumea mereu, neîncetat.

Acum este bună, acum este neagră,
Acum este blândă, acum o reneagă,
Nici unul din casă nu se hotărăşte,
cuvântul acesta de-i rău ori prieşte.
Nu-i pasă, nu ştie şi nu-i înţelege
De ce se tem toţi de ea, orbeşte,
Iubirea e caldă, e bună, şi-o ştie
Din supa mamei din bucătărie.