despărţire

“Mă bucur că te-am cunoscut” îi spuse.
„Mă bucur că te-am cunoscut, nici nu îţi poţi închipui cât de mult mă bucur.”
Rostea cuvintele privind aburul ce urca lasciv din cana de cafea. Atât de concentrat încât nu observase că ea ieşea deja din cafenea.

„Mă bucur că eşti a mea”, continuă conversaţia. Vorbea deja cu ea, cu cealaltă ea, aceea care îl părăsise la altar. „Vom avea o viaţă frumoasă noi doi, casa noastră, o terasă…Mă mai iubeşti?..”
Întrebarea rămase în aer, precum aburul din faţa sa.

Ridică ochii spre scaunul gol,cana de cafea to go începută şi marcată de urmele buzelor roşii-roz. Privi urmele buzelor pe marginea de carton. Nu mai ştia cum arăta. Ochii căprui-verzi, părul blond cu nuanţe de roşcat, rochia lungă, ziua nunţii şi apoi noaptea asta petrecută împreună. Cine sunt ele, care e una, care e alta? De ce le-a întâlnit pe amândouă, pe fiecare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s