Category Archives: real life

Mission Impossible: Opera din Praga

Acum cateva zile am fost in Praga. O oprire scurta,de 2 zile,cat sa apuc sa vad un pic orasul si sa ma cam indragostesc de el. Yeah,i know, everybody loves Prague. Well,it’s pretty beautifull…but anyway..
Am avut 2 zile de alergat din centru la Palat,la Dancing House si peste tot pe unde m’au purtat picioarele. In cea de’a doua zi,la 11 noaptea,aveam autocar catre Germania. Cum nu aveam cazare in Praga,ci intr’un orasel de langa,la o ora distanta, aveam bagaje,tot,cu mine si,deci,o gramada de timp de pierdut.
Insa cum la ei, totul se inchide la 7 and there is no place you can go – muzeu,biserica,magazine,orice…ramanea sa imi petrec 4 ore in statia de autobuz, ceea ce nu era f tentant. In vizitele mele grabite si drumurile ratacitoare prin oras,am gasit Teatrul National si programul pt opera si balet. Si cum aveau si bilete afordable,i decided to go to the Opera – Ottelo,pe care oricum nu o vazusem/ascultasem vreodata. Eram curioasa de cum suna opera in Cehia,excited sa merg la ceea ce speram eu sa fie un spectacol mai bun ca in Bucuresti si sa imi bucur sufletul cu ceva frumos.

Timing: excelent! opera se termina la 9.30,eu aveam bus la 11.00. Totul era perfect,cu un singur amendament – nu puteam merge la opera imbracata lejer ca pt autocar si nici pe autocar ca la un spectacol de opera. Can you imagine that? :))
So i came up with a plan ca in filmele cu spioni: am parcat bagajele la autogara,iar in rucsac mi’am pastrat haine de schimb,accesorii,farduri, tot arsenalul necesar pt a arata ca o doamna la spectacol.

Asadar,dupa o zi plina de alergatura – Paris street, metronom, castel, centru si toate strazile inconjuratoare,in blugi si adidasi, la 18 eram la autogara pt a ma schimba. A fost fix ca in filmele cu spioni. Am intrat la toaleta cum venisem de pe drum si am iesit in rochie de seara,aranjata,machiata.
It was really fun,atat operatiunea in sine cat si privirile din jur cand am iesit din toaleta in rochie,adidasi si cu ghiozdan in spate. :)) Definitely,not bus station style :))

Operatiunea a continuat. Accesoriile si pantofii cu toc mi i’am pus la metrou,aproape de opera. Unde mai pui ca incepuse si un vant super puternic si parea ca se apropie furtuna. Totaly action movie style :)).

It was worth it,i looked amazing and felt really good knowing i can pull it off like that.
The opera wasn’t that nice,though. Nu stiu daca a tinut de agitatia mea dinaintea oricarei plecari,cand nu’mi sta mintea locului si nici eu nu pot sta mult intr’un loc, daca aveam asteptari prea mari de la cor si interpreti(care au sunat mediocru,cu exceptia Desdemonei,unde sa mai pun ca scenografia si coregrafia presupuneau multe intoarceri cu spatele la sala care furau din sunet,la fel ca si cantatul din jumatatea din spate a scenei). Anyway,cert e ca nu am stat pana la final.la pauza am plecat,oferindu’mi timp suficient sa ajung inapoi la autogara si sa ma transform :). Like Batgirl,only i had my Batcage with me,in the backpack 🙂

Advertisements

world upside down – aventuri in drum spre birou

la metrou,un barbat inalt,uscativ,care miroase a bautura si nesomn,umple statia aproape goala vorbind tare cu calatorii care il ignora. Vb cu mine desi privesc telefonul si ascult muzica.azi car dupa mine o punga mare de hartie plina cu cutii si materiale de reciclat. probabil ca i se pare ca am mai mare nevoie de ajutorul lui decat oricine altcineva in momentul ala. se apropie,scoate portofelul,cauta,scoate 10 lei si mi’i intinde.intreb “de ce” desi cred ca privirea’mi’e suficient de expresiva si fara vorbe.”ai nevoie”,”pentru tine sa..” si,pt ca eu refuz sa’i iau,ii pune in punga,intre o cutie si punga,fixandu’i sa nu’i ia vantul. 
raman blocata,intreb de ce,ii spun sa’i ia,”cred ca ai mai multa nevoie de ei ca mine”,sa pun mana? murdar asta imi vine in minte, privesc ecranul telefonului si ma gandesc ca e ii dau de pomana. “Samariteanul” balmajeste aceleasi cuvinte cu altele pline de manie in timp ce se leagana si se indeparteaza,fara coerenta. mie inca nu’mi vine sa cred -ce film e asta?, privesc banii, sunt chiar acolo, pe bune, the world is upside down, un cersetor ofera bani de pomana. se aseaza pe scaune 10 pasi mai departe, vb cu cei de pe peronul celalalt, casca din urechea dreapta ma impiedica sa aud ce spune, ce dracu fac? ii dau. dar nu vreau sa pun mana, si-apoi il provoc. cacat! de pomana, e clar. vine din nou. ok, ii dau. ridic hartia din punga, i-o intind, deschide portofelul din nou – wtf??? – va rog sa ii luati, lasa – zice – adauga ceva, nu il aud, nu il inteleg, nu stiu ce naiba mai vrea. in portofel zaresc 2 hartii de 1 milion (asta are mai multi bani ca mine, pe bune!), il poftesc din nou sa-si ia banii, ii pun pe marginea scarilor rulante si ii spun ca ii las acolo, se agita, vine metroul, ce bine!, scap, ridic punga, ultimele cuvinte coerente pe care le aud sunt “ia milionul asta, ia milionul asta si du-te si schimba-i”. atata imi trebuie, ETE NA rasuna tare in timp ce urc in metrou gandindu-ma ca daca vine dupa mine, se va isca o scena de vor avea si altii statusuri de “in drum spre munca”. incepe si urla, ramane afara, striga la mine, aud cateva cuvinte, nu sunt de bine, evident, urla in continuu si dupa usile inchise, plimbandu-se ca un animal in cusca la marginea peronului.