pe blogul secret dintre mine si 2 prietene am scris in urma cu o luna jumate, intr-un moment de du-te-vino emotional f puternic. am recitit acum si hotarat sa il postez si aici. postul original se cheama “lost and found. mind and heart”, l-am transformat dupa instinct, iar apoi am cautat semnificatia. mi-a placut ca instinctul a stiut de ce imi spune asta si in loc sa pun explicatia – legatura dintre titlu si semnificatia cartii, voi pune un fragment gasit pe wikipedia in legatura cu cartea
In every bit of honest writing in the world there is a base theme. Try to understand men, if you understand each other you will be kind to each other. Knowing a man well never leads to hate and nearly always leads to love. There are shorter means, many of them. There is writing promoting social change, writing punishing injustice, writing in celebration of heroism, but always that base theme. Try to understand each other.
— John Steinbeck in his 1938 journal entry
Postul original e asta:
am senzaţia asta,ca si cand ratez ceva,ca şi cand sunt in altă parte decat unde trebuia,of missing someone or something somehow.nu stiu daca pot explica sau daca pe voi v’a incercat vreodata starea asta ca sa intelegeti starea.
Nici eu nu o pot explica. in liceu as fi descris’o ca pe starea de asteptare a personajelor ionesciene (ironic,haha) – asteapta trenul,iubirea,scaparea,viata. se asteapta pe ei sa faca ceva. Bizar,nu cu ideea asta am pornit postarea,dar flowul m’a purtat… in fine,i’m kind of random.
Dar simt nevoia sa exprim ceva – acest ceva pe care nu pot sa pun mana,nu stiu ce este si de unde vine / ce vrea. Dar e ceva. “Ceva”. wtf??!?
ti s’a intamplat vreodata asta? sa vrei sa exprimi ceva,sa arda in tine,sa vrei sa il scoti dar sa nu stii ce forma sa’i dai? pt ca daca nu stiu sa’l definesc,cum pot sa’l exprim si sa’l scot.Iar in timp ce scriu,se aude “aware” – Bogdan vb cu trainerii.
Ti s’a intamplat vreodata sa iti fie frica de ceva? de ceva ce vrei si cauti? de care devii din ce in ce mai constient ca e o nevoie de baza a ta? la mine asta e dragostea. nici asta nu pot explica. si poate suna bizar.dar cred ca raman in cercuri cu baieti mai mici ca mine si ma atrag pt ca e zona de relax pt mine- i know how to handle that.
Sunt random,asa’i?
nu am un subiect la propriu aici,nimic special ce s’ a intamplat,just my every day way to react si pozitionarea mea.si starea asta – de out of sight,of time,of space, de fapt,starea de missing something inside.
As vrea sa plang dar nu’mi permit asta.De ce? pt ca nu am timp sa ma descarc si sa ma refac.nu am timp de asta,am prea multe pe cap and no time to do it.ca iepurele din Alice in Wonderland. nu am timp sa fac asta,sa caut what’s wrong,to fix myself up.no time,no time! (as putea reface piesa lui Florence cu tema asta). iar lipsa asta de timp ma arunca din nou in intrebarea “ce caut eu aici?” “eu nu am puterea asta,nu pot entuziasma asa oamenii,nu pot sa transmit ceva. WTF?!”.this is how my thoughts run up and down in my heart and head all the time,in circles,like cat and dog and mouse chasing each other.
i’m out
Cuvinte împletite 