Tag Archives: poezie

Still there, deep inside

Still there
Like a ghost created by my mind
Still there
Like a creature brought from another life.

You’re still there,
Although it’s been so long,
So deep in my thoughts
My dreams and my hopes.

You’re still there,
My God, I wish you were not,
It’s been years, 4 in a row,
Since we chose different paths.

But you’re still
Like the pictures I see
Still there like a rock
Who’s dragging me deep.
And I cling onto you
And I ask myself why
‘cause I know no good sense
That you’re still in my mind.

Talk to me – from ElephantJournal.com

Talk to me

Like you mean it
Arms divide
Dive in
To that urge
To scream
Sobs drenched with thoughts
Tell me the things
You deny
Because you fear
It’ll go unresolved
So you hide
Inside
But don’t,

Let me know you
In that way
This way
When your heart sighs
Relieved
Here I am
Ready
To listen
Trust me
Intimacy bleeds the freedom
That stains
Love is released
When we stop being afraid
Scratch that,
When we are scared the most
Shaken to the core
But we have to,
Have to
Burst forth
Not a moment before
After, oh sweet after
It’s worth it,
To crack
Open wide

Let me inside
Our hearts become friends
Our souls intertwine
This is the purpose of the human—
Divine while confined
If we can let go of control
Then we will know
This love, it’s free
Then once we do,
So are we.

poem found on ElephantJournal.com – i felt each word of it as it was my own

căutare

Ma cauti pe mine?
Ma caut in tine,
ma pierd in privire
ca o despartire.

Vad scene nescrise
Şi-aud glasuri triste
Sunt vocile mele
Vorbind intre ele.
Nu tac, nu stau locului
Neliniştite, ca petalele focului
Ard totul în mine
De-i gând sau privire.

Sunt suflete goale
Ca trestii uşoare
De mijloc curbate
Un arc peste toate
Emoţiile, fluturii şi visele toate
Ce cresc, răspândesc
Arome aduse
din vremuri nespuse.
Sunt vise răpuse…

cuvinte

cuvinte nebune
răsună străbune
cuvinte uitate
născute din noapte.
Sunt şoapte.

Sunt umbrele fine
ca roi de albine
Sunt umbrele nopţii
Furiş, precum hoţii,
Intrate.

Sunt urme
Lăsate de acte uitate;
Sunt plânsete, gesturi
Nespuse în versuri.
Sunt istorii apuse
şi lacrimi răpuse
Ce reînvie agale,
Şi sar în picioare
La gesturi mărunte
şi doruri cărunte
de-atâta aşteptare,
nevoie şi stare
de nerăbdare.

Sunt umbre pătrunse
de rime apuse
Pierdute în noapte
În pagini şi şoapte.

Lasă

Lasă-mă să zbor
uşor
În bătăi de aripi
să mor,
Ca ploaia să cad dintre nori
Şi liberă ca raza să mă strecor

Prin crăpături de uşi şi pereţi
Prin hăţişuri de dureri verzi.
Pe gene uşor să te-alint;
Lasă-mă-n braţe să te simt
Ca pe un copil uitat de părinţi.

Şi-apoi lasă-mă-n noapte să plec
Printre vârste uitate să trec.

Lasă-mă şi uită-mă apoi
Să plec, căci nu sunt ca voi
Lasă, tu nu vei ştii că am fost
Iar eu îmi voi aminti fără rost
De zile şi ani, ce-n şir se petrec
De răul şi binele ce mereu se întrec

Done while listening to this:

demons inside

Demons come alive
All over from inside
They crawl up in my mind
And start to feel alive
A shadow under bed
A devil as a shoulder pad
Unanswered questions in my head
“You’ll miss a lot not going out”
“you’re pretty tired all the time”
“He doesn’t have you on his mind”
They rise, they raise their voices too
Making sure they get through
They ride my soul, my heart, my mind,
Like a dark surrounding night.
And I give in, I crawl inside
The blanket and I start to cry
Cry all my tears, my thoughts, my dreams
Cry everything i haven’t been
Cry all the pain, the hurt, th’unknown
Cry until I turn to snow.

Singuratate naiva

la piața de suflete

o poezie superba de la Iv, cel intuitiv 🙂 pe care am simtit-o ca o oglinda si nu m-am putut abtine sa nu o republic, mai mult pentru a-mi fi usor pe viitor sa o gasesc

am siiingurătate, luați vă rog
c-o dau ieftin – pe un zâmbet șăgalnic
și o senzație de deja-vu,
hai c-o dau pe două-trei ieșiri cu bicla,
până ne dăm seama ca nu ne potrivim
sau pe un weekend în vamă;
ia uitați ce singurătate mare și voinică am,
ca un ficat de alcoolic, ia uite cum
se zbate când o atingi de alt suflet
hai că e vie,
hai că știe să scrie
dacă-i dai creion și hârtie
poftiți la singurăăăătaaateee,
știe să coboare la fel de bine
pe ambele părți ale patului,
udă florile, gătește, repară clanțe
tricotează unu’ pe față, unu’ pe dos la speranțe.
haideți la singurătaaaate, vă rog,
luați că e ultima
doar pe asta o mai am, să plec și io acasă.

poezie

„Mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte, nu mă”

Numără florile numai din privire,
petale mărunte-n miros de zambile
le numără-ntruna, cu soţ, fără soţ,
până aproape le-nvaţă pe de rost.
Numără tare, cu voce subţire,
de parcă le strigă în faţă să vină.
Le numără-ntruna, pare fără rost
Ca pe-un descântec învăţat prost.
De-o-ntrebi de ce-o face nu ştie a-ţi spune
Dar numără-ntruna ca o rugăciune.
Nu are un nume, o faţă,’o poveste,
Alături să pună, să-l roage să-i pese.
Nu are de ce, are numai 8
Ani mici, fericiţi, trăiţi frumos.
„Iubirea-i o joacă”, îi spune o mâţă,
„Iubirea e pacoste”, aude după uşă.
„Iubirea” e un cuvânt tare ciudat
ce sperie lumea mereu, neîncetat.

Acum este bună, acum este neagră,
Acum este blândă, acum o reneagă,
Nici unul din casă nu se hotărăşte,
cuvântul acesta de-i rău ori prieşte.
Nu-i pasă, nu ştie şi nu-i înţelege
De ce se tem toţi de ea, orbeşte,
Iubirea e caldă, e bună, şi-o ştie
Din supa mamei din bucătărie.