omul amintire

Invalmaseala interioara e grozava. Ca o curte prea plina,texte,vise,personaje.
Si esti acolo. De ce, nu stiu. Ca o amintire,un al doilea suflet. Nu e genul ala de amintire romantica,regret tomnatic, “what if” din cartile siropoase,e altfel,esti parte din mine,intr’un fel atat de puternic si autentic,incat ma intreb daca simti si tu uneori asta.
Da,suna ca in cartile siropoase.
Cred in Animus si Anima,cred ca fiecare din noi avem in interior copii,barbat si femeie,mama si tata,o intreaga familie de reprezentari care ne sustin in viata.
De ce tu ai devenit Animusul meu atat de puternic si te identific atat de tare cu el,inca nu inteleg. Dar esti..esti acolo,esti parte din tot,din mine,din zilele,visele,fanteziile mele. Incredibil.

Si ma astept sa te gasesc prin casa,ca pe o fantoma sau in carne si oase. Aproape ca iti simt fizic prezenta.
In alte vremuri,cand aveam nevoie de tine sau ma gandeam intens la tine,reveneai neasteptat in viata mea. Oare si de asta data sau legatura e doar interioara mie?

Si,ca si alta data, agitatia interioara e redata,calmata,trezita la viata,explicata si apoi linistita, de o piesa. O piesa care nu e “a noastra”,insa suna ca din perioada noastra. Si scriind astea,imi vine sa repet din nou si din nou ca nu e vb de un regret si o amintire romantioasa. Ca si cand incerc sa conving pe cineva de asta. Pe cine,insa,in noaptea neagra si goala daca nu tocmai pe mine?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s