povesti de cartier

un tip m-a urmarit pana acasa. el in masina, eu pe jos, de la Berzei pana la Gara Basarab. stiu asta ca i-am remarcat masina de cand a trecut prima oara pe langa mine,  o dacie solenza galbena, imbracata pe jumatate in negru si Rosegur. a trecut incet, in expectativa, cum trec masinile noaptea pe langa femei in cartierul asta. Cand locuiesti in cartierul asta, e deja o chestie obisnuita. Singurii oameni pe strazi in miezul noptii sunt curvele si aurolacii. plus disperatii din masini. Masina ma depaseste, apoi inca una si ma gandesc daca se va opri unul langa mine sa ma intrebe cat il costa. nu mi s-a intamplat inca.

mai vad odata o masina identica oprita langa semaforul de la Mol-ul de pe Witing. intre timp, la prima curva, trage de pe contrasens o dacia gri, cu numere cu neon. nu aud intrebarea, ci doar raspunsul –  “30” – pe care il arunca fara sa se opreasca nici masina total, nici femeia. “na ca am aflat si pretul. o fi de acord, negociaza? muie tre sa fie, ca altceva e prea ieftin…sau poate. cine stie? da, mai, asta e, ce altceva sa iei de la ele? cine stie la ce te risti altfel?”. masina pleaca si ma intreb daca opreste la urmatoarea curva. oare are acelasi pret sau e in functie de tipa? e una imediat dupa blocul meu. era una blonda, inalta, mai buna, dar de cateva luni bune au schimbat-o cu o bruneta mica, pe tocuri, cu pasiune pentru culori aprinse. intre 2 ganduri, vad inca o masina galbena ca cele de dinainte. 2 ganduri imi trec prin minte, paralele: “ce cartier pazit avem, de sunt atatea masini de-astea” (hihi) si “o fi aceiasi?”. Trec strada si masina porneste odata cu mine, in paralel spre sa-mi taie calea. de pe geam, un grasun in tricou negru, cu un inceput de chelie, pune intrebarea “pot sa ma plimb si eu cu tine?” macar nu e aia cu muia. in general ma infurii, raspund bitchy, dar acum sunt atat de amortita ca nici muschii fetei nu-mi misca. urc pe trotuar si-l vad cum isi continua drumul, in paralel cu mine, pe sensul celalalt. mai am 2 blocuri pana la mine. ma astept sa renunte si sa demareze. nu se intampla. ma intreb daca va striga la mine de peste strada. scot cheile in mana si primul gand de panica imi apare si ma face sa le bag la loc in jacheta. dupa primul bloc, masina da sa urce pe trotuar. daca imi taie calea am pus-o e gandul care-mi trece amorf prin fata ochilor. continui drumul, trec prin fata masinii, privind-o, cu gandul ca poate incearca vreo gluma proasta si porneste. nu face asta.

sunt in fata blocului meu. a doua scara. daca iese din masina? imi trec cateva scene in fata ochilor, dar raman totusi calma. auzul si mintea se fixeaza pe zgomotul motorului. “cat e motorul pornit, e bine”. ma indepartez la fel de calma, cu urechile ciulite in urma. mi se pare ca s-a oprit motorul, apoi il aud inca. surprinzator, nu simt nici o panica. abia dupa ce intru in scara si inchid usa, parca declansata de zgomotul puternic al usii trantite, simt frica. mainile-mi tremura,

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s