drumul meu spre birou e lung de o sapt incoace.trece prin Titu,Tirgoviste,trenuri,gari,cafele si ceaiuri nedormite. prin motaieli cu casti in urechi,scoli multe si elevi si mai multi.
e un birou mobil care ma face sa pierd timp, dar totodata sa’l castig.
azi am pierdut trenul.cu tot sprintul meu de 5 dimineata prin zapezi.”ati ajuns prea tarziu,cu 5 minute inainte ne scot biletele de la vanzare.urmatorul e in 50 de min”.6.20. e 5.25.sa alerg,sa ma cert cu controlorii? nu’i stilul meu
6.20. iau biletul. pfoaaa,o ora aiurea,mai bine luam bilet in tren,era si mai ieftin. dimineata sunt lenta in reactii,insa maimuta din minte e alerta ca’ntotdeauna. let’s stop it.
din momentul in care accept ca asta e si nu pot face nimica,timpul devine “acum si aici” in loc de “ce’ar fi fost daca”. e mai liniste acuma.
cafea,deschid cartea, o poezie,doua,trei,cartarescu citit printre randuri. Tataia,articolul cu gansacul -“asa apuc si eu sa il termin”.e fain si’mi face pofta de mai multe. “Timpul e o pereche de cearcăne ce se adâncesc ȋntr-un puţ fără fund. O beznă prin care bâjbâi ȋmpins de la spate”. citind, ma gandesc la cearcanele mele, conturate de nopti nedormite si motaieli matinale in trenuri.

trenul aluneca acuma incet pe sine, prin zăpezi si câmpii pierdute. îmi dă răgazul să scriu şi să citesc cum de mult n-am mai făcut-o. simt cum câştig timpul şi liniştea pe care dimineţile bucureştiului nu mi le oferă.

îmi place dimineaţa asta începută leneş şi-mi va fi dor de trenuri şi drumuri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s