din vise

aplecati peste masa, vorbim vrute si nevrute. Cosmin mananca o salata, radem, beau ceai, e rece si vine bine cu vremea de afara.

Se apleaca mai tare si brusc, ma saruta. apasat pe buze. in coltul gurii, ii atarna o frunza umeda de salata. ma incearca simultan un fel de sila, o gluma si dorinta de a ma juca lasciv cu frunza aia si sa-l vad cum reactioneaza. ma strange mai tare de cap, ma apropie. cred ca vrea sa deschida gura. ezita. si-a dat seama de frunza dintre noi si…deschid ochii. nici macar nu-mi place atat de mult tipul.

ma desprind, zambesc, dau ceaiul pe gat, ii spun rapid ca ii atarna din gura si privesc monoton spre partea stanga. tacere. el se sterge la gura. nu spunem nici unul nimica, nici nu a mai ramas ce. intre noi nu e nimic, nici macar bucata aia de frunza. ma ridic, las banii pe masa, sting tigarea si plec.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s