azi

…am nervi. nu stiu de ce, de la ce vin. Am vazut piesa Andreei Novac – despre tandrete, in timpul careia m-am cam intrebat ce feedback a primit in Irlanda, nu m-a prins, nu m-a purtat, m-a lasat in starea aia, in asteptarea aia, in vidul ala emotional.in golul ala in care toata lumea se intreba “si cand o sa danseze”.

dar nu stiu de ce. de ce am nervi, pe cine. am ajuns acasa scrasnind din dinti, din tample si incheieturile palmelor, zgariind pereti si asteptand doar o vorba sa rabufnesc.

nu a venit si cred ca era mai bine sa vina…

later edit: in ciuda parerilor aberante impartite pe facebook legat de ciotul asta de articol, l-am continuat si publicat in TATAIA. na!

Advertisements

5 thoughts on “azi

  1. mi-a placut mult articolul din Tataia, sincer. fata de postarea de aici de pe blog (imediat dupa spectacol cred) imi pare mai analitic, mai rece, mai lipsit de inversunare. la aceasta asteptare “cand o sa danseze” – pe care o resimt uneori ca pe un repros si care de cele mai multe ori altereaza experienta – as vrea sa iti raspund in fapt. dupa toate canoanele clasice, ceea ce fac eu nu e dans, pentru ca eu nu creez miscari frumoase. definitia mea asupra dansului se refera la a folosi corpul pentru a transmite continuturi si prin extensie, a folosi tot ceea ce posed pentru a crea un spectacol. nu am vrut niciodata sa fiu frumoasa pe scena, nici sa fac spectacole frumoase in sine. e un risc pe care vreau sa mi-l asum :)) si mai cred ca abia atunci cand vei intra in sala de spectacol fara sa stii deja ce vrei sa vezi de la mine, atunci voi incepe sa exist ca artist pentru tine. pentru ca abia atunci nu ma vei judeca dupa cum ar trebui sa fiu, ci dupa cum sunt/ce fac de fapt. a venit si vorba pe care o asteptai. e adevarat, cu intarziere, dar a venit :))

    1. Draga Andreea,
      multumesc pentru raspuns. nu stiu de unde si cu ce sa incep exact. Asa ca..o sa incep.
      asa cum bine ai intuit, postul de pe blog a fost expresia unui sentiment imediat iscat de performance-ul tau. E adevarat ca am venit cu asteptari, date chiar si de simplu fapt ca era un performance de “dans”. si ca intotdeauna, atunci cand vii cu asteptari, ramai in continua asteptare ca un personaj Ionescian, chiar si dupa ce “povestea” s-a terminat, fara sa mai simti, sa mai sesizezi prezentul.
      reactia mea nu s-a vrut “o judecata”, un afront la tine, la performance, la “lipsa de dans”, un “repros” sau o etalare a ignorantei, cum de altfel a fost interpretat.
      A fost reactia mea necontrolata, nebanuita, neasteptata la vidul meu(!) emotional in care piesa m-a aruncat. Nu venisem pregatita pentru asta. Nu venisem sa-mi confrunt lipsa de intimitate cu mine si cu altii, sa invat ce e tandretea, nu venisem sa descopar ceva ce imi lipsea, nu venisem sa descopar ceva despre mine in seara aia, ci sa ma bucur de miscarea de pe scena, sa descopar cum vei reda tu prin dans (da, uite asteptarea) tandretea. As simple as that!
      E interesant, ca uneori tratam arta (si nu numai) pur teoretic. Cautam semnificatii pentru gesturi, vorbe, spectacole atat de adanc, de analitic, de teoretic ca in cartile de comentarii si de departe de noi, incat uitam sa simtim ce se intampla in fata noastra. nu lasam emotia sa treaca, sa ne umple, sa ne arate, sa se arate si sa ne faca sa simtim ceva. Asta incercam si eu sa fac, sa fiu rationala in legatura cu ce se intampla pe scena in seara aia, insa performance-ul tau nu m-a lasat. In schimb, a deschis, a intrat, a umplut si a luminat locuri, stari, emotii pe care nu le cautam. M-a socat.

      ca nu eram pregatita pentru asta, e clar, insa ca ai reusit sa-mi starnesti (mie si nu numai) stari contradictorii, mi se pare extraordinar. Pentru ca, cu toata furia si indignarea din acea seara, ai marcat o viata. I-ai adus ceva, i-ai revelat ceva; ce ai creat tu in fata mea s-a transpus in mine si m-a marcat. Si mi se pare extraordinar cu atat mai mult cu cat pentru mine, dansul contemporan, reprezinta tocmai acea arta capabila sa faca asta, sa “spuna”, sa transmita atat de multe, prin atat “de putine” mijloace, sa marcheze oamenii prin simplitate si sinceritate.
      Si asta mi s-a si intamplat.

  2. pot folosi postarea ta si discutia noastra pentru a promova urmatoarele reprezentatii ale spectacolului “despre tandrete”?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s