Camera din viata ta

inchipuie-ti ca intri in camera asta…in camera de hotel, in viata cuiva. a unui cuplu de cam 30 de ani, cu mari pb de comunicare si acceptare a stadiului de decadere in care relatia lor se afla (multe cacofonii, imi cer scuze, poate imi gasesc timp sa le corectez candva).

Inchipuie-ti liftul, usa, camera,  invazia ta si a altor 5-6 oameni in viata asta, pe care deobicei o ascundem de lumea exterioara. Inchipuie-ti toate astea si pune-le in comparatie cu imaginea unei vizite obisnuite in casa cuiva. Se deschide usa. Gazda te intampina zambitoare, in nici cele mai bune haine, dar nici cele de casa, suficient cat sa arate bine si cocheta, dar fara sa intimideze; te invita in casa lor curata, cu mici detalii lasate pe ici pe colo pentru care isi cere scuze usor intimidata.. Inchipuie-ti acest cuplu in care jumatatile isi zambesc mai tot timpul, se alinta, se saruta, si se tachineaza.

Acum, da la o parte perdeaua si vezi ce se afla in Camera 1306. Usa nu se deschide complet, caci este blocata de un cuplu, la prima vedere, sado-masochist prin pozitia lor pe covor si panglica care le uneste in pereche mainile, picioarele si capetele. Te intampina aproape fara sa se uite la tine. Nici ei intre ei nu par sa se priveasca prea bine. Se misca, incet, ca niste papusi prinse in ata, trasi unul de celalalt in directii in care nici unul nu vrea sa mearga. te invita in casa cu tristete si sinceritate in privire, fara cuvinte.

Intri cu teama si, in timp ce intri te intrebi, de fapt ce cauti acolo, daca faci bine ca le intri in viata acum, aicea. Din momentul in care le-ai trecut pragul, distanta dintre tine si ei se estompeaza, le simti pasiunea, dorinta, nostalgia, fuga interioara si lupta, le simti durerea si lipsa. Te simti pe tine acolo, cu ei, in ei, in incaperea aia. Intri intr-un dans pe care simti ca l-ai mai dansat odata. poate iti dai seama cand si unde, sau poate e atat de adanc in tine, incat ai reprimat amintirea exacta. Ce se intampla exact in camera nu are relevanta, este descrierea unei vieti obisnuite, a unei relatii obisnuite ajunse la final, final de care nu ne dam seama, sau incercam cu obstinatie sa il ignoram si prelungim. O relatie in care ambii pleaca, fara sa se miste unul de langa altul, in care isi interpun oaspetii in momente delicate, in care zbuciumul interior este atat de puternic ca iese afara…fara, insa, sa-l afecteze pe celalalt. Este o relatie intre ziduri – zidul meu si zidul tau,… zidul ei si zidul lui,… ziduri care se aseaza fata in fata, se izbesc si se sfarma.

Este o relatie tinuta in teama…teama de altii, de nou, de ce se afla afara de usa aceea. Teama unui nou inceput si a finalului.

In ora in care te afli in vizita, povestea este pentru fiecare alta. Pentru ca abia vorbesc si lasa trupurile si mintile sa comunice libere, povestea lor se muleaza pe tine. Poti dansa, interactiona, poti rade, plange, atinge obiecte, pune muzica. Esti mai mult decat invitat, esti parte din camera aia. Si iti scri povestea ta, asa cum e ea, asa cum a fost, sau cum vrei tu sa fie. Poti sari pe pat, dansa in valiza, te poti tolani pe covor, trage perdeaua. poti iesi la o tigare in balcon, asculta discutii fara perdea in baie, canta si dansa singur, sau cu companie. Poti intreba sau cere, poti interactiona, poti mangaia, poti fi personaj in povestea lor si le poti schimba traiectoria sau poti sta spectator, in spatele geamului de sticla.

E viata ta, si o traiesti asa cum stii tu (mai bine) – interactionezi cu ea, o atingi, o mirosi, o schimbi, sau te uiti la ea de departe, cum trece pe langa tine. Asta e camera..ta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s