thoughts on a new morning

Cerul părea împărţit în două. Privind de pe patul ei jos din apartamentul închiriat, pe cer, norii delimitau ziua de noapte.

Alunecau. Precum marginea pe o sferă în rotaţie.

Privea norii şi îşi imagina cum ziua lumina doar blocurile aflate sub fâşia bleu de cer, în timp ce noaptea trăgea ultimele sforăituri în zona ei întunecată. Doar ea nu putea dormi. Privea neputincioasă dimineaţa. Fără să înţeleagă de ce, revederea îi provocase insomnie. Era a doua noapte când se chinuia să adoarmă.Nodul din stomac şi freamătul din suflet nu dispăruseră. Nici după litri de alcool, ore de poveşti, muzică şi plimbări în aer rece. Nici privirea zăpezii care cădea nu o liniştea şi nici număratul oilor nu o ajuta să adoarmă.

Era ca şi când, indiferent ce ar fi încercat, înăuntrul ei, butonul de ON rămânea mereu aprins.

Privea felia întunecată de cer subţiindu-se din ce în ce mai mult, apoi topindu-se precum o rolă de film , pătrunsă de razele galben-portocalii ale soarelui. Îşi aducea aminte de răsăriturile din Vamă şi de dimineţile de pomină.

Toate păreau acum din altă viaţă. Ca şi cum, o altă ea, într-un alt timp, personal, ar fi înfăptuit toate amintirile ei. Nici prima lor întâlnire parcă nu mai avea feeling de adevăr.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s