Talmeş balmeş de călător

Am crescut.

Simt asta mai ales acum când plec din nou, de astădată cu intenţia de a mă întoarce. Nu-mi e frică să mă uit înapoi, nu mai fug speriată, am mai multă experienţă în spate. Dacă anul trecut mi-am luat la revedere de la toţi cei dragi şi încă dinainte de a pune piciorul în avion am respirat uşurată că i-am şi uitat, de astă dată, am creat punţi chiar înainte de a pleca, m-am asigurat că mă întorc nu la un gol ci la o lume plină de căldură şi soare. Sunt legături reale.

E ciudat, nu mai am fascinaţia omului plecat în lumi mai bune, nu mai respir aer nou, speranţe şi vise nefondate, fragile, the world is my oyster and I feel the same here or there.

Da, mă surprinde uneori peisajul – „waa, ce clădiri, ce peisaj, nu am mai văzut aşa ceva” – însă imaginile nu au nimic din promisiunea pământului sfânt, ci doar surpriza noului. Nu mai sper să mă regăsesc în locuri prin care sufletul meu nu a ajuns pînă acum, eu sunt cu mine oriunde m-aş duce. Mă simt bine să constat asta. Mă simt bine cu mine. Sunt într-o relaţie cu mine şi-mi place. Îmi prinde bine.

Şi ştiu că abia de acum încolo, de când plecările nu mai sunt evadări, ci explorări, pot să-mi găsesc un loc oriunde în lume.

E un sentiment plăcut să ai casa cu tine oriunde în lume, precum melcul. Nu e obositor, nu e extenuant, ba chiar refreshing şi energizant.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s